” Ma-nsor, si-mi iau o casa ”

Am avut un flash. O imagine mi-a trecut fulgerator prin fata ochilor. Am citit ca unul din Braila a cistigat marele Jackpot la un joc de pariuri. Cel care scria articolul, sau poate nu, l-a intrebat, cum altfel, ce-o sa faca cu banii. La care omul, ancorat in subconstientul ancestral, a replicat scurt, ca toti romanii. Fara a generaliza, exact cum ar raspunde toti romanii.

” Ma-nsor, si-mi iau o casa ”

De ce ? De unde vine acest gind ? 

Din lipsa educatiei, din lipsa gindirii economice, din neunde ! Si fara ranchiuna sau fara aerul de superioritate pe care mi-l da statutul celui care scrie in fata unui laptop.

Acum, cam doua probleme vad eu, asa la prima vedere : prima ar fi aceea mentionata in paragraful anterior, a doua, intrebarea pusa de cel care ii lua interviul celui care cistigase. Amindoua reflecta gindire rudimentara, pompieristica, de cancan.

Reporterul putea sa-l intrebe, de exemplu, ” in ce veti investi banii ?”. Si poate ar fi pus omul pe ginduri. Dar asa, a impins omul pe un drum batatorit de bunicii bunicilor nostri. Care n-au facut rau la timpul lor, dar vremurile se schimba, economia se schimba, gindirea si educatia financiara se schimba.

Copii nostri se schimba ! Offf, si inca cum !

Omul nostru, cistigator, s-a gindit sa raspunda la intrebarea pusa cum a putut el mai bine, impins fiind pe acest drum. Din mocirla nu poti sa raspunzi decit cu gura plina cu noroi !

Si-a asigurat un futut si un loc de futut ! O muiere si o casa ! Eventual si o rapciuga de Dacie, rosie, ca asa a vrut duduia.

Toti bani cistigati la un joc de noroc ajung sa duca omul in mocirla de pe marginea drumului. Citind stirea, toti cei care au citit-o, s-au gindit instantaneu : ” Mamaaaa, ce nevoie de bani am, ce-as face eu cu banii ! Si a cistigat un prost ! Eu de ce nu cistig ?! ” .

Si uite asa, banii astia sint marcati cu invidie, ura, si ajunge sa se aleaga praful de ei.

Omul putea sa refuze sa se faca publica toata povestea, dar, unde mai este fala ca a cistigat?! El , cel mare, cel destept, cel…cel…

Asta imi aduce aminte de o poveste de pe vremea lui Gheorghiu Dej, cind un biet amarit a cistigat la loto. Pe vremea aceea in loc de bani primea bunuri, sifonier, aragaz, si altele asemenea. Si uite asa, aburcat in camion cu tot calabalicul primit ca premiu, a fost plimbat omul prin Bucuresti, de dimineata pina seara, de la luat raul de masina. Colac peste pupaza, mai si strigau aia din cabina camionului la megafon numele lui si ce cistigase. El era in bena camionului in frig, iar desteptii stateau la caldurica in cabina camionului. Din cind in cind, mai opreau camionul din loc in loc, ca preotul mortul la intersectie, se stringea lumea ca la circ, il ridicau pe omul care cistigase, il aratau, lumea ducea mina la gura, analiza asa dintr-o parte optiunile…si ajungeau sa marcheze omul cu invidie.

Revenind, cam asa si cum omul din zilele noastre, cu nimic diferit de cel din vremea lui Gheorghiu Dej, dar intr-un context cu totul diferit, care nu iti permite ca om sa uiti ca ai evoluat.

Dintre toti, cei mai cistigati sint reporterul, ca le baga pe git oamenilor o poveste submediocra, si firma organizatoare a jocului de noroc, ca le vor calca pragul mai multi fraieri dornici sa cistige.

Ce ?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s